De la apariţia şi dezvoltarea Internetului, lumea în care trăim nu mai este aceeaşi. Graţie Internetului, lumea a devenit mai mică, competiţia s-a accentuat, la fel ca şi colaborarea, iar oameni din cele mai indepărtate colţuri ale lumii comunică şi colaborează ca şi cum ar fi la un pas distanţă.
Nevoia de pieţe noi şi noile date ale competiţiei au crescut nevoia de traduceri, motiv pentru care industria traducerilor este într-o continuă dezvoltare. Dar Internetul nu a adus numai o creştere la nivelul cererii acestor servicii, ci şi o creştere a standardelor de calitate în domeniu. Clientul poate găsi acum mult mai uşor nişte servicii de calitate, cu o simplă căutare pe Google. Nu mai contează numai biroul frumos poziţionat în centrul metropolei, ci mai important este feedbackul de la clienţi, care poate fi verificat în câteva secunde.
Standardele de calitate se referă la corectitudinea terminologică (utilizarea termenilor adecvaţi la domeniul respectiv şi nu a primilor termeni găsiţi în dicţionar), gramaticală (în conformitate cu cele mai noi reguli gramaticale şi ortografice) şi stilistică (adaptarea la publicul ţintă, formulări adecvate registrului stilistic), la scrierea cu diacritice, la consistenţa textului (acelaşi termen va fi tradus la fel în cele x apariţii în cadrul unui text, fără a se apela la sinonime). Pentru aceasta, procesul de traducere presupune mai multe etape: întocmirea în colaborare cu un specialist din domeniu a unui glosar de termeni care va fi aprobat de către client, traducerea de către un traducător profesionist, specializat în domeniul respectiv şi care va utiliza un program de traducere (SDL Trados, Word Fast, MemoQ etc.), corectura de către un al doilea traducător, verificarea stilistică, livrarea către client şi solicitarea feedbackului.
Utilizarea programelor de traducere este deosebit de importantă. Aceste programe nu traduc singure, ci doar creează baze de date (memorii de traducere) în care sunt incluse frazele deja traduse. În aceste memorii, traducătorul poate verifica traducerea unui termen, a unei fraze întregi, astfel încât, la fiecare apariţie a acestuia / acesteia, traducerea să fie, de fiecare dată, identică. Un alt avantaj al programelor de traducere este că nu există posibilitatea de a sări la traducere o propoziţie, de a o şterge accidental, etc. De asemenea, aceste programe presupun opţiuni care asigură verificarea păstrării numerelor din original, verificarea ortografiei, păstrarea formatului iniţial al textului, etc.
Cine susţine că poate traduce la standarde de calitate fără ajutorul unui program de traducere se înşală sau înşală. Este imposibil ca la traducerea unui text mai mare să reţii toţi termenii utilizaţi, toate formulările, să nu treci peste vreun termen sau frază. De asemenea, traducerea tradiţională prin suprascriere (deci prin ştergerea textului original după ce s-a efectuat traducerea) mai are un inconvenient major. Traducătorul nu mai poate verifica ceea ce a tradus sau o poate face foarte greu. Lucrând cu un program de traducere, se poate verifica fără probleme textul sursă prin comparaţie cu textul ţintă.
Un alt aspect important este specializarea traducătorului. Un traducător care acceptă o traducere dintr-un domeniu care nu îi este familiar va avea nevoie de mult mai mult timp, de mult mai multe resurse (terminologice şi ştiinţifice) şi poate livra un text de o calitate şi de o acurateţe îndoielnice. De multe ori, experienţa poate compensa acest neajuns, dar este obligatorie colaborarea cu un specialist din domeniu şi realizarea glosarului de termeni care va fi aprobat de client înainte de realizarea traducerii propriu-zise. În caz contrar, rezultatele sunt, de cele mai multe ori, dezastruoase.
O altă problemă a traducerilor este nevoia tot mai mare de livrare în termeni nerealişti a unor texte foarte mari. Există situaţii în care birouri de traducere acceptă comenzi de 200 de pagini cu livrare în termen de 24 – 48 de ore. Soluţia lor este împărţirea textului la 10 traducători şi punerea lalolaltă a textelor rezultate, în 90% dintre cazuri fără a se utiliza un program de traducere în reţea. Această practică este periculoasă şi, mai cu seamă, este imorală în raport cu standardele de calitate şi respectul faţă de client. Este imposibil să livrezi un text consistent şi coerent dacă lucrezi cu mai multe persoane, în termen atât de scurt. Chiar dacă există un glosar de termeni (în câte situaţii există el însă), stilul fiecărui traducător este diferit, iar textul final va fi o ţesătură mai mult sau mai puţin artistică de stiluri personale. Este un exemplu cât se poate de clasic de atât de românescul “se poate şi aşa”, de care ar trebui să ne dezicem şi să uităm.
Există, desigur, şi alte opţiuni pentru clienţi. De ceva vreme, traducerile automate sunt disponibile şi nivelul lor s-a îmbunătăţit, nu neapărat pentru română, vezi Google Translate. Cu toate acestea, rezultatele acestor traduceri automate sunt slabe, de cele mai multe ori ilizibile şi ilare (vezi postarea anterioară cu traducerea automată utilizată de Metrorex). Am putea da nenumărate exemple de astfel de traduceri. Există chiar companii care traduc automat un text şi apoi solicită servicii de corectură (deşi munca pe un astfel de text numai corectură nu se poate numi), pentru a plăti mult mai puţin.
Rămânem la părerea că un produs de calitate trebuie însoţit de un manual de utilizare sau de un flyer de calitate, că este timpul să nu mai auzim recomandări la service de a ne ghida după versiunea în engleză pentru că cea în română este greu inteligibilă, de a ne respecta mai mult limba, standardul de viaţă la care vrem să trăim. Merităm să primim ce este mai bun, să fim plătiţi mai bine, pentru servicii mai bune şi respectul să facă parte din toate aspectele vieţii noastre.
